Chiar dacă știm că suntem doar o picătură într-un ocean, suntem una care face bine și încurajează visurile copiilor.
Și pentru că oriunde ai vrea să ajungi, e bine să te-apuci, iată cum am ajuns în Lumea lui Franklin, Sezonul 2. Timp de câteva săptămâni, petrecem timp de calitate online alături de copii din Cluj, Războieni (Alba) și Vulcana-Pandele (Dâmbovița). Și ce timp!
Fiecare grupă e formată din 8-10 copii. Le citim din cărțile cu Franklin, îi ascultăm cum descoperă aventurile țestoasei și, cel mai important, cum se descoperă pe sine și pe cei din jurul lor. Facem exerciții care le fac să zbârnâie imaginația, îi ascultăm cu răbdare și îi îmboldim să își imagineze că pot deveni orice. Pentru că pot, cu un pic de grijă din partea noastră, a tuturor. Ei nu cer nimic în schimb, dar dau atât de multe.
Și, dacă tot ai ajuns aici, uite câteva dintre sfaturile pe care ni le-au dat nouă, adulților:
Hai să recunoaștem că nu e ușor să fii adult. Uneori poate ne-am dori să redevenim copii, dar nu se poate. În schimb, putem să-i ascultăm pe copii și să ne inspirăm din cum ne văd ei. Poate-poate, un gând de bine o să încolțească în noi. Așa s-au născut Sfaturile copiilor pentru adulți, o serie de, ați ghicit, sfaturi culese de la copiii care au participat la ateliere.
Lumea lui Franklin e pliiiină de animăluțe. În cadrul atelierelor, îi tragem de limbă pe copii, ca să ne spună ce personaj ar fi dacă l-ar însoți pe Franklin în paginile cărților. Și ies de te miri unde șerpișori pasionați de pictură, lupi prietenoși, iepurași melomani și unicorni dansatori.
După ce ascultăm cu atenție, trecem la pasul doi: ele capătă contur și sunt desenate cu grijă, respectând indicațiile copiilor, apoi expuse într-o galerie a lor, pe care o poți frunzări mai jos!
La pasul trei nu puteți participa, dar vi-l spunem noi: personajele sunt imprimate pe bluze și ajung înapoi la cei care le-au creat, pentru a-i însoți în tooooate aventurile lor.
Aici vei găsi gândurile colegei, Catrinel care lucrează direct cu copiii. În fiecare lună, așternem câteva vorbe, mai filosofice sau mai pragmatice, vezi cum stau lucrurile și pe partea noastră de ecran, în lucrul online cu copiii.
Uneori, durează până să ne conectăm. La internet, nu unii cu alții, căci asta se întâmplă repede atunci când copiii își dau seama că sunt liberi să fie creativi și că pot împărtăși ce le trece prin suflet și gând. Emoțiile devin zâmbet și curaj, pentru că atelierele sunt un spațiu în care imaginația zburdă veselă.
Se întâmplă uneori ca cineva să citească mai greoi; nu-i bai, pentru că încearcă și tot încearcă, până când reușim, împreună. Ceilalți copii acceptă și încurajează, chiar dacă e uneori plictisitor pentru ei să aștepte. Ce fain că înțeleg atât de repede că suntem diferiți!
Pe final de gând, vă las cu o întâmplare: într-o zi, un copil a desenat o floare. „Banal”, spune el; „dar dacă mănânci o frunză sau o petală, ai super puteri: poți să muți lucruri cu mintea, să zbori și alte chestii de genul.”
Știați că suntem văzuți de către copii drept niște supereroi?
Hai să fim vulnerabili, nu numai unii față de ceilalți, ci și față de ei, cei mai mici, să-i ajutăm să ajungă mari pe bune!
Aud des de la copiii că e nevoie să nu ne pese ce cred alții și să credem în visurile noastre, ca ele să devină realitate. Știți cum se încurajează unii pe ceilalți? Cu o răbdare fascinantă și bucuroși de diferențe.
E uimitor cum deslușesc împreună litere, cum descoperă cuvinte noi, apoi se joacă cu ce stări apar. Și știți ceva? Au încredere în noi când le zicem că e posibil. Și fiți fără grijă, știu foarte bine că doar în imaginație totul este posibil. În situațiile în care se află unii dintre ei, posibilul e foarte limitat oricum.
Dar poate cea mai importantă chestie e că am descoperit, alături de ei, că iubirea-i peste tot. Și nu spun asta pentru că am avut eu vreo realizare, ci pur și simplu i-am întrebat în ce direcție ar fi iubirea, iar răspunsurile… stânga jos, dreapta sus, dedesubt, în față, pe la mijloc și la degetul mic.
Hai, poate ne iese și nouă să folosim mai puțin arătătorul, din nevoia noastră de a demonstra ceva. Hai să ne relaxăm și să acceptăm provocările copiilor!
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național.
AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite.
Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
